duminică, 29 octombrie 2017

40 de ani de la absolvirea Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza

Am onoarea să vă salut! 
În iunie 2018, promoția 1978 a Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza dorește să organizeze revederea după 40 de ani de la absolvire.
Aniversarea noastră coincide și cu 100 ani de când e ROMÂNIA!
VIVAT ROMÂNIA!


duminică, 10 septembrie 2017

GÂNDURI DESPRE DEMITEREA MINISTRULUI APĂRĂRII NAȚIONALE

- În atentia tuturor rezervistilor si a jurnalistului greu de manipulat Tudor Barbu – 
Destructurarea Romaniei a inceput. Cu 2 luni in urma, S.C.M.D. anunta ca, la conclavul secret al KOMINTERN-istilor, desfasurat la Timisoara in primele zile ale lunii iulie si prezidat de principalul manipulator (comunist din tata in fiu) al Departamentului de Stat american, in privinta realitatilor romanesti, s-a decis strategia destructurarii PSD si ALDE si desfiintarii tuturor sindicatelor si ONG-urilor independente de Soros, in vederea promovarii unui fals Guvern de Uniune Nationala care sa patroneze destructurarea Romaniei. In acest scop s-a declansat, inca de atunci, ofensiva impotriva singurelor structuri romanesti in masura sa opuna o rezistenta eficienta si organizata: Biserica Nationala (prin Diversiunea Pomohaci, care se rostogoleste), structurile militare (prin Art. 40 din proiectul Legii salarizarii unitare, scaderea in bataie de joc a coeficientilor de salarizare la militari si razboiul de imagine si psihologic, declansat impotriva rezervistilor) si, mai nou, Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania, prin puciul impotriva presedintelui legitim.
In ceea ce ne priveste pe noi, rezervistii, la solicitarea S.C.M.D., conducerea PSD a intervenit atunci impunand renuntarea la Art. 40 din Legea salarizarii. A fost ultima actiune independenta a lui Liviu Dragnea. Doboratoarea Guvernului Grindeanu a intervenit si, de atunci, impotriva intregii conduceri a partidului, Liviu Dragnea o sustine. Rememorati recentele imagini cu un Dragnea insingurat, comentand poticnit si speriat demisia ministrului Apararii, sub ochiul vigilent al Vasileascai. A nu se intelege ca LOV ar fi noua Dalila care i-ar fi taiat Samson-ului autohton nu pletele, ca n-are, ci mustata. Ea este doar cureaua de transmisie intre adevaratii decidenti din Romania, care au speriat-o aratandu-i catusele, pentru a o putea folosi eficient si castigatorii alegerilor. Slaba speranta ca Dragnea sa-si regaseasca in final curajul si sa faca ce-a facut Samson!
Acestea sunt imprejurarile in care a fost numit ministru al Apararii Nationale, spaima SRI-ului, senatorul Adrian TUTUIANU.
De ce trebuia demis ministrul Apararii?
Pentru ca, abia numit, a facut ceea ce nu a facut nici un ministru. A vrut sa afle adevarul despre mafia penala basista care inca trage sforile in M.Ap.N. si a chemat si dintre activi si dintre rezervisti persoanele in masura sa i-l spuna. A aflat despre bataia de joc la adresa militarilor si politistilor prin pozitionarea lor in Legea salarizarii unice, despre pericolul pentru tara a Art. 11 din aceasta lege, despre suprematia mafiei financiar-juridice strans, legata de fortele politice antinationale prin Departamentul de Relatii cu Parlamentul, despre falsurile comise in 2011 cu ocazia OUG 1, despre boicotarea sistematica a Proiectului, apoi a Legii pensiilor militare de stat, de catre vinovati, despre situatia reala a militarilor angajati din Armata, SRI si Interne si multe altele. A aflat si a promis masuri, inclusiv avizul pentru Guvern pe raportul comun al comisiilor parlamentare intrunite pe OUG 57/2015, pentru ca Art. 40 care a distrus Legea 223/2015 sa poata fi respins prin vot in Camera Deputatilor. Am fost de fata! A incercat ruperea legaturilor juristilor militari cu politicul, prin restructurarea departamentului mentionat si infiintarea unei Directii juridice separate. A deschis in sedintele de Guvern, problema discriminarii salariale a militarilor si s-a impotrivit Ordonantei 59/2017, ca anticonstitutionala si anti-NATO. Avea tot dreptul sa o faca pentru ca, de la 1 ianuarie 2016, ministrul Muncii nu mai are nici o competenta in ceea ce priveste salariile si pensiile militarilor si politistilor, singurul in masura sa initieze ordonante si sa propuna masuri in acest sens fiind coordonatorul sistemului, ministrul Apararii. Tudose i-a inchis gura la fiecare sedinta si el si Dragnea fiind manipulati de numita LOV. Ar fi interesant de stiut daca, in particular, Olguta ii numeste si pe ei ca pe Grindeanu. Consecintele se vad! S-a produs cea mai mare hemoragie din sistemul militar, timp de doua luni, mii de cadre din Armata, Interne si Servicii, fiind stimulate sa treaca in rezerva, astfel ca flancul sudic al NATO sa ramana cu chilotii in vine, taman in ziua in care Armata Rosie desfasoara cele mai mari manevre din istorie.
Pentru ca Adrian Tutuianu si-a luat rolul in serios, simtindu-se sprijinit atat de protestele rezervistilor cat si ale activilor, trebuia demis inainte ca Marele Licurici, care, in urma actiunilor S.C.M.D., a inceput déjà sa puna intrebari, sa-i consolideze pozitia in urma preconizatei vizite la Washington. Este greu chiar si pentru un american sa nu sesizeze ca destructurarea Armatei, Politiei si Serviciilor romane, seamana al dracului de tare cu ce a facut Stalin in Rusia, dupa proclamarea Victoriei Definitive a Socialismului, in perioada 1936-1939. Cu alte cuvinte, in Romania atator sperante de castiguri financiare si suprematie militara pentru Donald Trump, cineva se pregateste sa intre ca in branza, asa cum au intrat nemtii in Rusia lui Stalin.
O diversiune stalinista de doi bani – inexistentul Komunicat!
Diversiunea prin care a fost inlaturat Adrian Tutuianu a fost incropita, in pripa, pentru a nu se rata oportunitatea – ministrul Apararii era descoperit, intreg staff-ul Serviciului de informatii al Armatei fiind plecat in strainatate pentru a pregati istorica vizita a ministrului Apararii.
Un jurnalist a primit, nu se stie de unde, un comunicat prin care se anunta ca Armata nu are bani pentru a plati salariile pe luna septembrie. Vazand pleasca, omul i-a dat drumul la Antena 3. Numai ca s-a constatat ca, de respectivul comunicat, nici ministrul nici altii indreptatiti nu stiau nimic, si nici pe site-urile Ministerului Apararii nu aparea. Nimeni nu l-a vazut, nimeni nu l-a citit, fiind exclusiv opera mafiei penale kaki dar …si-a facut efectul. Degeaba a declarat Adrian Tutuianu ca nu stie de nici un comunicat, ca nu sunt probleme financiare, ca sunt bani pentru achizitii, salarii si pensii, ca mecanismul de manipulare media a intrat in actiune si, cu sula-n coaste bagata de Olguta, Dragnea si Tudose i-au decis demisia de onoare. Concomitent a inceput ofensiva impotriva staff-ului Serviciului de Informatii al Armatei care inca sta cu degetul in gura, siderat de amploarea tradarii, in fata calului de bronz a lui Washington.
Poate si bunul Dumnezeu sa declare ca Armata nu duce lipsa de bani, ca fatucile televiziunilor care “stiu totul” rotunjesc gurita si dau drumul la prostii tintite de genul: Armata este in criza de bani din cauza pensiilor speciale, care s-au inmultit in ultimele doua luni. Asadar, ofensiva se muta, profesionist, impotriva victimelor, adica a rezervistilor din Armata, Interne, Servicii.
Si pentru ca nu se gaseste nici un purtator de cuvant al structurilor militare active sa puna punctul pe “i”, imi asum acest rol ca istoric, transmitand celor care isi bat joc de noi, romanii, de peste 75 de ani, din tata in fiu, ce le-a transmis la scara avionului, Johnny Raducanu jigodiilor comuniste care il acuzau de colaborationism – “Hai sictir”!
Ce este de facut?
Ce este de facut, in conditiile in care este limpede ca, loviti in mod nemeritat si miseleste de cei ce vor distrugerea Romaniei, loviti tocmai de fostii nostri aliati, via Olguta Vasilescu, noi, rezervistii, vom fi calcati in picioare fara drept de apel? Pentru ca, declansat pentru a doua oara in Romania, experimentul distrugerii structurilor militare ca premisa a distrugerii statului, se preconizeaza a reusi, indiferent de mijloacele folosite. In conditiile in care avem, prin santaj si manipulare impotriva noastra, de data aceasta, intreaga reprezentare politica si intreaga media si sperante nu avem decat intr-o interventie constienta si ferma a partenerului strategic, nu ne ramane decat sa procedam conform Statutului de integrare si sa rezistam pentru a-i oblige pe aliati sa intervina.
S.C.M.D. va transmite, asadar, stimati camarazi, sa adoptati o atitudine de maxima prudenta, sa respingeti toate provocarile la actiuni, aparent spontane, toate indemnurile isterice, pentru ca asta se doreste si sa ne pregatim pentru o rezistenta si legala si profesionista. Comitetul Director al S.C.M.D. se va intruni peste cateva zile, va analiza toate datele stiute si mai putin stiute, spuse si nespuse si va adopta un program de actiune cu sorti de izbanda. Acesta va fi comunicat tuturor aliatilor nostri, militari si civili (care asteapta, saracii, degeaba, mariri de pensii si salarii), pentru ca miza este de data aceasta, nu interesul nostru personal, de grup socio-economic, profesional sau categorie de varsta, ci insasi existanta Romaniei ca Tara!
Honor et patria! Vae victis!
Presedintele S.C.M.D.
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

vineri, 25 august 2017

tROfi - Curriculum Vitae

Am onoarea să mă prezint:
Sunt col.(r) Trofimov Ifim, „ultimul comandant” al Batalionului 1 Tancuri „Vlad Țepeș” din Târgoviște.
Spun „ultimul”, pentru că am avut ingrata misiune să desființez această unitate.
„Rezervistul” și adresa de e-mail rezervistul@gmail.com îmi aparțin, dar nu mă erijez chiar în apărătorul intereselor rezerviștilor, pentru că sunt un rezervist neimplicat în politică și fără ambiții de înălțare sau promovare.
Prezint aici unele articole, materiale sau documente care vin în sprijinul nostru, al rezerviștilor. Asupra materialelor preluate nu fac modificări sau comentarii tendențioase, și desigur, precizez autorul sau sursa.
Totuși, majoritatea postărilor sunt personale, cu date reale și poze originale.
Cei care mă cunoașteți, aveți destule dovezi și puteți confirma că nu-mi place să bat apa-n piuă, vorbesc relativ puțin și-mi place să spun lucrurilor pe nume.
Iată, pe scurt, povestea mea: 
Sunt din Mila 23, Delta Dunării și locuiesc în Târgoviște.

Am absolvit Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza în 1978, SMOATcAu „Mihai Viteazu” Pitești în 1981, Cursuri Făgăraș în 1984 și 1989, AISM în 1995, Colegiul de Război UNAp 2007.
Am fost Cdt.Pl.Tc. 1981-1983, Cdt.Cp.Tc. 1983-1989, Șef Stat Major B.Tc. 1989-1993, Of.2, apoi Șef S3/Bg.40Mc. 1995-2001, Cdt. B.1Tc. „Vlad Țepes” (01.08.2001-30.04.2005), Șef S2 la Bz. 2 Log. 2005-2006, Cdt.Dp.129 Mat.Th. 2006-2008.
După 12 rapoarte de promovare pe funcție corespunzătoare meritelor, pregătirii și experienței personale, (rapoarte) făcute la 12 apariții consecutive ale Buletinului Informativ al Armatei, mi s-a dat de înțeles că Armata nu are nevoie de mine și am fost trecut în rezervă în decembrie 2008.
În cei peste 27 de ani comandă numai la trupă, am organizat și condus aplicații în Poligoanele Babadag, Cap Midia, Cincu și Mălina/Smârdan. Am participat ca și cdt. detașament militari în termen la înălțarea primelor două reactoare de la Cernavodă, la pozarea cablurilor electrice la Ecluza Cernavodă, la lucrări în agricultură pe câmpurile dobrogene, la diverse lucrări în portul Constanța și Dep.4 Sud. etc.
Actualmente lucrez la SC SILNEF BRAȘOV și sunt șef Depozit Halda de Zgură Târgoviște. Când scriu aceste rânduri am oameni care lucrează chiar sub cuptorul electric ce produce oțel la Târgoviște. 
Mă străduiesc să fiu echilibrat în toate situațiile, fapt pentru care nu există riscul să jignesc sau să nedreptățesc pe cineva, aici sau oriunde. 
De aceea, nu am răspuns și nu voi răspunde acelora care îmi cereți răspunsuri pe care nu le cunosc și nici celor care nu merită răspuns. Comentariile injurioase sau jignitoare vor fi șterse fără a fi nevoie să dau explicații cuiva.
În speranța că am fost pe înțelesul tuturor, vă asigur de respectul, prețuirea și prietenia mea.


duminică, 13 august 2017

Povestea unui pui de cuc și a aripii sale ocrotitoare…

Florian Coldea, general la 37 de ani: cariera fulminantă a unui individ mediocru
Povestea unui pui de cuc și a aripii sale ocrotitoare… 


Deci, merge la cel mai prost liceu de proști din Arad, Liceul Industrial nr. 11, la seral, ca toți tonții. Intră la Institutul Politehnic din Timișoara și ajunge repetent încă din primul an de
facultate.
O rudă a mamei sale, generalul Dan Gheorghe îl ia sub aripa sa ocrotitoare, cu toată aripa generalului, devine repetent a doua oară, la examenul de licență de la Academiei Naționale de Informații, în 1995. Este trimis la subofițeri și în 1996 „aripa ocrotitoare” reușește să-l salte peste gard, la al doilea examen.
Apoi urmează o carieră fulgerătoare, pentru un absolvent de seral la industrial și dublu repetent:
– locotenent-colonel în 2005 (34 de ani)
– colonel în 2006 (35 de ani)
– general de brigadă în 2008 (37 de ani)
– general-maior în 2012 (41 de ani)
– general-locotenent în 2014 (43 de ani)
Să vedem acum cine era „aripa ocrotitoare”, neamul mămucăi, unchiulețul Dan Gheorghe.
Cadru la SMB, Securitatea Municipiului Bucureşti, cea mai a dracu’ și mai politizată structură a Secu.
În 1989, adjunct la USLA, se află în fața sediului CC, când are loc discursul fatidic al lui Ceaușescu. Iulian Vad deschide cu cheia sa specială ușa sediului CC, pentru ca „masele” să pătrundă și să-l linșeze pe Ceașcă la fața locului, după cum era planul stabilit cu Ambasada Sovietică. „Masele” bine organizate, vreo două sute de bărbați solizi și bine antrenați, sunt lăsate să intre și dirijate în sediul CC de Dan Gheorghe. O nepotrivire de scenarii între Iulian Vlad și Stănculescu a făcut ca ținta Ceașcă să scape de linșarea la fața locului, de către grupul bine organizat și musculos, familia Ceaușescu fiind ciuruită ceva mai târziu, la Târgoviște, de către conspiratorii moscoviți repliați rapid pe planul B.
Dan Gheorghe este trimis ulterior de Măgureanu la „specializare” în URSS, respectiv Republica Moldova, unde șef al KGB-ului local era nici mai mult nici mai puțin decât Tudor Botnaru, fost cadru al KGB la București, ce a executat în 1990 dispoziţia Moscovei de a transfera arhiva KGB a RSS Moldoveneşti de la Chişinău la Tiraspol, solicitând și ajutorul lui Măgureanu, care i-a întins o mână frățească, respectiv pe Dan Gheorghe. În perioada în care arhiva a fost mutată, Botnaru conducea KGB-ul moldovenesc ca membru al guvernului lui Mircea Druc,
iar Moldova făcea încă parte din URSS.
Remarcabilă colaborarea frăţească ce a existat între securişti și kaghebiști, cu toții de fapt, de pe amândouă malurile Prutului pentru atingerea obiectivului comun: distrugerea arhivelor KGB din Basarabia.
Dan Gheorghe este mai apoi avansat, comandant al Brigăzii Antiteroriste din SRI, apoi, în 1992, a trecut la SIE, fiind avansat la gradul de general de brigadă de Ion Iliescu. În toamna lui 1993, Dan Gheorghe ajunge şeful UM 0215, Poliția Politică reinventată de Voican Voiculescu, în ianuarie 1990. Până în martie 1997 conduce infama doi și un sfert, după care în 2001 este reactivat în SRI, pe post de consilier al directorului SRI Radu Timofte, sluga lui Vântu-KGB.
În 2003, este numit director adjunct al serviciului secret al Ministerului Justiţiei – (SIPA), gheara lui Ilici între magistrați. În 2005, fondează Niro Grup, fațada de contact a Clanurilor țigănești cu securiștii și mai ales cu securiștii chinezi, devenind directorul general al SC NIRO ’95 IMPEX SA, puntea de legătură cu Ambasada Chinei.
Crapă în Israel, ca toată lumea bună.
Legăturile lui Coldea cu țigănoii, – vezi Cocoș, Udrea, Niro, Oprea, colegul lui Niro la Casa Româno-Chineză, sunt mai ușor de înțeles acum, nu?
Cât despre episodul Dan Gheorghe – decembrie ’89, plus stagiul său în URSS, imediat după, plus activitatea sa susținută alături de vectori ai KGB, este liber fiecare să se gândească la inferențele dintre elementele trecutului „aripii ocrotitoare” și ascensiunea fulgerătoare a unui dublu repetent provenit de la seralul unui liceu industrial amărât.
Evident, pe lângă unchiul binefăcător au mai existat și alți susținători, mai puțin cunoscuți, Zamfiri, Bidireci, Ștefănuți, dar din aceeași generație de virusați cu mult înainte de ’89, momentul când toată agentura a ieșit din conservare și a prins aripi…
În cariera sa ascensională a existat un moment semnificativ, când a scăpat de demitere datorită unui foarte mare lover al românilor, Verestoy Attila, și un alt lover foarte mare al țiganilor, șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase, ospătarul-izmănar-general Gabi Oprea.
În 2007, de inteligent ce era, repetentul a lăsat să-i scape niște bilețele despre judecători ai Curtii Constituționale, ce au ajuns la liderul PSD, Mircea Geoană prostănacul total, care le-a prezentat public, susținând că SRI face poliție politică la comanda lui Traian Basescu. Urma ca figuranta Comisie SRI să-l radă pe ascensionalul dublu repetent.
Cum spuneam, ungurul și țiganul l-au făcut scăpat pe Coldea, iar cariera sa a putut să-și urmeze traseul stabilit… Există o pasăre simpatică foc: cucul, dar cu practici de infiltrare
dintre cele mai cinice – își plasează ouăle în cuiburile altor păsări, puiul de cuc eclozează mai devreme și aruncă din cuib toate celelelate ouă, și astfel crește și iar crește până își termină și părinții de împrumut, vlăguiți de hrănirea unui păsăroi lacom și șmecher, ce se pretinde puiul lor, dar, de fapt, este ucigașul progeniturilor lor. Se poate spune că cucul este maestrul infiltrării și al intoxicării operative din lumea zburătoarelor.
Epilog, dixit puiul de cuc: „Pe durata mandatului meu de 12 ani, România a fost o ţară sigură, stabilă şi a fost cu succes apărată de riscurile şi ameninţările de securitate cu care s-a confruntat permanent.”
Așa de bine a fost apărată că acum SRI-ul e șvaițer, decredibilizat total și măcinat de practicile instituite chiar de Coldea, iar rețeaua sa de pui de cuci încă lucrează în interior, factorii străini au pus gheara pe tot, au tocat și dus la fier vechi cam tot ce mai conta in industria românească, s-au mătrășit pământurile, subsolul, pădurile, au înflorit mafiile țigănești și evreiești conectate la servicii, personaje jegoase de teapa lui Ghiță au ajuns mari mahări, cu bani de la SRI la pușculiță, Moldova a ajuns cu totul pe mâna rușilor, după desființarea subdiviziunii ce urma siajul fostei unități anti-KGB 0110, și în general totul a fost un succes generalizat… pentru CEILALȚI.
Și, în loc să fie anchetat și martelat, repetentul primește acum ditai pensioara babană, și roade la căldurică oasele puse deoparte, de la cucii barosănei care l-au crescut și l-au purtat pe aripa lor ocrotitoare, întreaga viață.

George RONCEA


Nu vă îngroziti ROMÂNI! Nu trebuie sa cautăm în altă parte tradatori și antiromâni!
Articol preluat de pe Facebook

joi, 3 august 2017

GÂNDIȚI-VĂ BINE, DOMNILOR POLITICIENI ROMÂNI!

Se pare că aberațiile, improvizațiile și obsesia „la dracu cu militarii ăștia care nu produc nimic, ci doar consumă pâinea politicienilor, magistraților, cămătarilor, noilor capitaliști, tăietorilor pădurilor României și pe cea a tuturor plătitorilor de taxe și impozite” alcătuiesc cutuma post-decembristă după care funcționează, ca întotdeauna, politichia românească între două războaie. 



După renunțarea intempestivă, triumfală, cu furie și alură de învingători în jungla nimănui, la serviciul militar obligatoriu – ca și cum pentru România, țara păcii și a prosperității universale, Elveția Estului, iubită și protejată de toți vecinii, de toate imperiile de ieri și de azi, de toate marile puteri, de toate planetele și de întregul Univers, n-ar mai exista nici un fel de pericol de război, iar onor populația ar trebui protejată doar prin rugăciuni către Cel de Sus și, bineînțeles, de către hoții care au furat, iată, într-un sfert de veac, aproape tot ce a mai rămas, de-a lungul mileniilor, din bruma noastră de pământ și suflet românesc –, toată lumea bună care se perindă prin palatele națiunii a dat marea mută deoparte. Desigur, nu înainte de a reduce această mare mută la o simplă băltoacă, a-i lua aproape toate drepturile cetățenești (mai puțin pe cel de a vota, că, de, e nevoie și de votul soldaților), a-i penetra cu oameni politici sau de care or fi toate structurile importante și a o face necrâcnitoare și strict slugă, da capo al fine, la decidentul politic, transformat într-un dictator necondiționat pentru truditorul în kaki, a-i umili valorile și, mai ales gradele, îndeosebi pe cel de general…
Acesta din urmă – gradul de general – a fost acordat, cu complicitatea sau tăcerea capilor armatei, cui a vrut și cui n-a vrut să-l primească… Toți acești uzurpatori de valori militare durate în marile războaie care au dus la apărarea și păstrarea crâmpeiului de Românie care ne-a mai rămas după secole de războaie, presiuni, hărțuiri și umilințe, au uitat (sau n-au știut niciodată) că gradul de general, într-o armată, este o valoare supremă. Acest grad se acordă numai și numai coloneilor în activitate, care au experiența, valoarea, capacitatea, puterea, competența și demnitatea de primi și a-și asuma responsabilități de nivel strategic. Gradul de general nu este o recompensă, ci o însărcinare înrobitoare, echivalentă cu cămașa morții…
Îmi amintesc și acum replica unui vulpoi care, la vremea respectivă, avea drept de semnătură pe decretul de avansare la acest grad… „Eu te-am făcut chestor…” Aceste cuvinte nu trebuie explicate. Sunt cele mai umilitoare și cele mai concludente dintr-o istorie a rușinii și umilinței… Desigur, este vorba de echivalentul gradului de general în structurile Ministerului de Interne, din structurile Poliției, instituție demilitarizată…
Din 1990 încoace, atacurile, sub toate formele posibile pe timp de pace, dar mai ales sub forma unor pulsiuni otrăvite la adresa Armatei României n-au încetat nicio clipă. Iar aceste atacuri nu le-a efectuat țăranul român – acum un bătrânel –, care a făcut armata la Infanterie, a săpat tranșee și a învățat să tragă cu pușca numai și numai într-un inamic în uniforma unei posibile armate dușmane, nici muncitorul sau inginerul de la fosta IMGB și de la alte mari întreprinderi românești, aruncate azi la gunoi, care a făcut armata la artilerie, la geniu sau la transmisiuni, nici tanchistul care a trecut, la aplicații, de atâtea ori cu tancul pe sub Mureș, nici comandorul care a zburat avionul supersonic o viață, suportând și astăzi, la pensie, efectele suprasarcinii asupra vertebrelor, nici marinarul de pe vedetele torpiloare, nici generalul Mihail Popescu, fostul șef al Statului Major General, care, umilit și hărțuit atâta vreme de imbecila recalculare interminabilă, sfidătoare și grobiană a pensiilor militare din rațiuni absurde și prin metode care nu există nicăieri în lume, din vremea lui Boc, a făcut infarct și a trecut dincolo, în lumea veșniciei.
Aceste atacuri nu au putut fi efectuate decât de dușmanii României, de cozile lor de topor, de cei care n-au înțeles niciodată ce înseamnă o armată pentru o națiune, mai ales în această epocă în care toată lumea se înarmează, și au confundat-o fie cu forțe de ordine înarmate, fie cu alte structuri de forțe care poartă arme, fie cu orice altceva… Iar mulți dintre acești nimeni ajunși pe post de decidenți politici și strategici consideră armata o povară insuportabilă pentru o țară care s-a aflat de când există ea pe acest pământ al oamenilor la răscruce de imperii și de uragane… Primul Război Mondial – în interiorul căruia a existat și Războiul Nostru Sacru de Întregire a Neamului, din 1916-1918, de la care se împlinesc, în curând, o sută de ani – este exemplul cel mai concludent. Dar, pentru a fi uitat și trecut în derizoriu și acesta, ca mai tot ce s-a făcut în țara asta, onor decidenții neamului au hotărât să nu se mai facă Istoria României în școlile românești sau să se facă, așa, pe sărite… La fel și Limba Română.
…Cu câțiva ani în urmă, în timpul unei pauze, la o dezbatere organizată undeva, în Capitală, pe tema războaielor din Orientul Apropiat, un șef al unei organizații post-decembriste, mi-a șuierat, printre dinți, cu ură în glas și cu ochi injectați: „Brava armată română care a tras în popor în decembrie 1989!”
Simt și acum ura din privirile acelui individ. În cei 77 de ani ai mei, nu am văzut niciodată ochi atât de răi și nu am auzit niciodată cuvinte atât de barbare despre instituția în care am lucrat 40 de ani ca militar activ, de la gradul de elev până la cel de general, și zece ani în calitate de cercetător științific… Și acum, după ani, simt, în toate celulele corpului și sufletului meu, acea amărăciune, acea ofensă rea și sfidătoare, acea insultă impardonabilă adusă Armatei României de un ins de care nu auzisem niciodată…
Armata Română nu a tras niciodată în poporul român, ci a sângerat totdeauna pentru apărarea României și a poporului român. Iar dacă România mai există astăzi, așa cum mai există, această realitate se datorează, nu doar câtorva politicieni care au luat decizii mai mult sau mai puțin potrivite la vremuri de restriște, ci mai ales prețului de sânge plătit de Armata Română, adică de poporul român în uniformă militară, condus mai bine sau mai puțin bine de generalii acelor vremuri. Posibilele incidente sau accidente care s-au petrecut în decembrie 1989 – unele chiar fratricide – sunt incidente sau accidente și atât, care se petrec în toate armatele din lume în timp de război. Nicăieri nu a existat intenția, voința sau acțiunea conștientă a cuiva din armată de a deschide focul împotriva populației. Și nici nu s-a întâmplat acest lucru. A nu se confunda însă focul de descurajare, deschis în salvă, în plan vertical, cu trasul în oameni!
Timpul va arăta că deciziile luate de conducerea armatei în decembrie 1989 au salvat țara de la o posibilă invazie din afară, de escaladarea violențelor, de declanșarea unui război civil, de o catastrofă oribilă, de tipul celei care se petrece, de mai bine de patru ani, în Siria. Acele evenimente au dovedit însă și calitatea excepțională a poporului român, unitatea lui în fața primejdiei, capacitatea lui extraordinară de a intui și înțelege valențele mediului strategic, de a rămâne ferm și puternic în fața oricărei amenințări. La Târgu Mureș, în acel iunie diversionist din 1990, dramatic și extrem de ticălos, în fața primăriei orașului, flutura Tricolorul, iar o masă uriașă de români striga într-o singură voce: „Iliescu, nu uita și Ardealu-i țara ta!” „Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedăm!” Am fost prezent la toate acele evenimente – în București, la Cluj, la Timișoara, la Târgu Mureș – și, cu experiența mea de o viață petrecută prin poligoane, la aplicații, în instruirea Armatei, în analizarea conflictelor și războaielor lumii, am înțeles care este adevărul. Și am lăcrimat de emoție și de bucurie pentru unitatea și calitatea poporului român și a Armatei României, care luase imediat în supraveghere și în apărare, conform planurilor, toate obiectivele de importanță strategică ale țării.
Spun toate acestea, pentru a nu se uita. Nu trebuie să uităm, desigur, nici trecutul, cu bunele și cu relele lui, nici Mărășeștii, nici Oituzul, nici Turtucaia, nici Flămânda, nici Oarba de Mureș, nici Cotul Donului, nici floarea ofițerilor și generalilor Armatei Române care au sângerat în Est și în Vest în cel de-Al Doilea Război Mondial pentru ca România să continue să existe și să fie întreagă – eroi ai națiunii – și care și-au sfârșit viața în închisorile comuniste.
Cam tot așa s-a întâmplat și în acești ultimi 27 de ani, în care armata și-a văzut de treaba ei, facilitând intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană. Acumulând în permanență un uriaș procent de încredere din partea populației, a demonstrat, încă odată, calitatea acestei instituții. Însă, degeaba. În momentul când guvernul Boc a început uluitoarea recalculare a tuturor pensiilor din România, inclusiv a celor militare, pe principiul contributivității, erau vrea 80.000 de pensionari militari în plată. Acum mai sunt vreo 60.000. În acești ani de teroare guvernamentală pentru pensionarii militari – de fapt, pentru toți pensionarii din România –, armata a pierdut aproape două divizii din rezerva sa calificată, din elita sa. Unii au murit că le-a venind rândul la moarte, alții au murit datorită acestor presiuni și acestor umilințe insuportabile.
Inclusiv eu, semnatar al acestor rânduri, consider că am trecut și trec prin una din cele mai îngrozitoare perioade din viața mea. Trudesc 10-15 ore în fiecare zi, dorm 3-4 ore pe noapte și-mi bate mereu în tâmple spectacolul odios de pe ecrane și cam din toată media. Fel de fel de inși, care n-au nicio legătură cu această instituție eroică pentru România, își dau cu părerea, emit judecăți, dau sentințe, înjură, iar guvernele – care n-au făcut mare lucru până acum pentru a dota armata cu mijloacele de care are nevoie – continuă să nu știe și să nu înțeleagă aproape nimic din marile probleme ale securității militare a României. Dar toba lor cea mai accesibilă și care sună cel mai bine în dezbaterea și diversiunea publică sunt pensiile militarilor.
În acești ani, efectivele armatei s-au redus drastic, de la peste 300.000 la vreo 70.000 militari, sau chiar mai puțini, și la vreo 15.000 de civili, mai puțin decât intră pe un stadion de fotbal. Industria de apărare a fost distrusă, armata fiind nevoită să achiziționeze armament și tehnică de luptă, o parte din ea la mâna a doua sau a treia, inclusiv muniție, de prin alte părți, pe bani grei etc. etc…
De fiecare dată când se schimbă un guvern, se reiau, furibund, atacurile la „nesimțitele” pensii militare, dându-se exemplu, pe sticlă, pensiile magistraților și ale unor privilegiați ai sorții sau ai cui or fi. Aproape toți cei care comentează, aruncă vorbe grele, necontrolate, sugerând că pensiile militarilor se plătesc din banii populației, din banii celor ce muncesc, din contribuțiile acestora la bugetul țării.
Desigur, armata este o instituție bugetară, așa cum sunt cvasitotalitatea armatelor din lume, dar de aici nu rezultă că pensia mea de azi este plătită din banii celor care au contribuit sau contribuie la fondul public și nici din banii celor care lucrează azi în România și contribuie la bugetul țării.
Pensia mea trebuie să se plătească din fondul de pensii militare, realizat de când există armata, prin obligația acestei instituții militare de a depune în fiecare lună, la acest fond de pensii, banii necesari pentru plătirea pensiei celor care trec în rezerva armatei, prin pensionare.
Retribuția mea, pe timpul activității, se compunea din:
- soldă (banii pe care-i primeam pe ștatul de plată în fiecare lună);
- contravaloarea Ordinului de zi 50, în bani sau în alimente;
- echipament;
- asistență medicală gratuită și medicamente gratuite;
- o anume sumă, care se depunea lunar în fondul de pensii, pentru vremea când voi deveni rezervist pensionar;
- un procentaj din solda mea (2%, inițial, apoi 4%) pentru o pensie suplimentară.
Așadar, pensia pe care o primesc eu azi se compune din depunerile lunare în fondul de pensii militare efectuate de instituția în care am lucrat o viață. Statul și-a îndeplinit în mod conștiincios această obligație, iar acest fond trebuie să existe. Dacă nu mai există azi acei bani, nu este vina mea, ci a celor care i-au cheltuit pe altceva sau i-au furat. De aici nu rezultă că eu sunt un întreținut, o povară pentru statul român. Nu eu sunt dator față de stat, ci statul este dator față de mine, pentru cei 50 de ani cât am muncit zi și noapte pentru el.
Amestecarea lucrurilor, bolmojirea lor pe toate posturile de televiziune, prin ziare și prin gura târgului sunt extrem de grave și de periculoase pentru rezerva Armatei Române, atâta cât mai este ea în momentul de față. Mai mult, sunt chiar o amenințare la adresa securității și apărăii naționale. Să nu uităm nicio clipă că, în condițiile extrem de tensionate ale situației actuale, oricând este posibil să izbucnească un război nimicitor. Cu atâtea arme acumulate, cu un arsenal nuclear SUA și Rusia care cumulează peste 15.000 de ogive nucleare active, la care se adaugă și celelalte arsenale nucleare, cu poziționarea forțelor rusești și ale NATO, față în față (chiar și simbolic) pe falia strategică Marea Neagră, Marea Baltică, este de-ajuns o singură greșeală sau un singur exces de zel pentru ca un război pustiitor să izbucnească iarăși în inima Europei, chiar în zona în care se află țara noastră. Iar țara noastră, în cazul unei astfel de confruntări, va fi una dintre primele ținte pentru aviația de bombardament strategic, pentru rachetele de croazieră, pentru rachetele balistice, pentru sistemele de arme de înaltă precizie…
Pensiile militare nu sunt pensii speciale, ci doar militare, așa cum au fost ele totdeauna. Pensiile militare nu au cuantumul celor afișate pe ecran de doamna Olguța Vasilescu și de toți cei care comentează așa cum comentează această problemă. Acelea sunt pensiile magistraților, nu ale militarilor. Din câte știu eu, nici un pensionar militar român nu are o pensie de 30.000 de lei. Majoritatea pensiilor din Armata României sunt de 1500-3500 lei, iar cele ale militarilor care au avut funcții foarte mari ajung probabil la 5000-8000 lei. Dar pe aceștia îi numeri pe degete.
Recenta calculare – care încă nu s-a încheiat – a introdus discrepanțe uriașe între cei care au ieșit la pensie înainte de anul 2000 și după acest an. Pensionarilor mai vechi li s-a redus drastic pensia (chiar dacă ea a rămas în plată în cuantumul dinainte de recalcularea recalculării), iar celor care au ieșit la pensie în ultimii ani, le-a crescut. Discrepanțele astea fac un mare rău rezervei armatei. Dacă se va continua așa, în cinci șase ani, numărul celor care se vor muta la diviziile noastre din ceruri, fără nici un fel de onor, ci doar cu dezgust și amărăciune, se va dubla.
Mare rușine!
Atâtea minciuni, atâtea omisiuni, atâtea comentarii absurde, atâtea comparații fără sens! Nu poți compara profesiile între ele. Fiecare își are rolul și rostul ei într-o societate și într-o țară! Cei care apelează la astfel de metode fie nu înțeleg în ce se angajează, fie urmăresc niște scopuri urâte.
Faptul că, în ultimul timp, s-au ivit situații în care cei care optează pentru a ieși la pensie pot primi o pensie mai mare decât salariu este o situație anormală. Este la mintea cocoșului că nu poți să ai pensia mai mare decât solda, chiar dacă ești Gheorghe Dracu! Nu știu cine și de ce a făcut asta. Cei care au făcut-o ar trebui să facă imediat un pas înapoi și să aducă lucrurile în limitele lor normale. Nu cred că militarii armatei române – instituție care totdeauna a făcut sacrificii pentru țară – au fost capabili de așa ceva. Dar o astfel de situație se poate rezolva urgent și punctual, nu prin subtilități și manevre ca în Ferentari sau în Crucea de piatră. Nu poți pedepsi 60.000 de pensionari, schimbând sistemul de actualizare a pensiilor odată cu creșterea soldei de grad a celor activi, împământenit de multă vreme aici, doar pentru a-i determina pe profitorii noului sistem să opteze între a ieși la pensie cu o pensie mai mare decât solda, dar care nu se va actualiza niciodată proporțional cu creșterea soldei de grad a celor activi, ci doar cu indexarea inflației sau a rămâne în sistem.
Alo, domnilor și doamnelor planificatori ai pensiilor militarilor români!
Militarii români pensionari, doamnă Olguța Vasilescu et co., nu au pus sabia în cui, uniforma pe umeraș și nu și-au luat adio de la arme. Până vor trece pușca în mâna stângă, cum zic francezii (echivalent, în limba română, cu a da ortul popii), fac parte din rezerva Armatei României, se află în niște planuri de mobilizare și trebuie să răspundă prompt atunci când sunt chemați. Numai moartea îi scutește de o astfel de obligație asumată prin jurământ. Ei au depus un jurământ față de țară că o vor sluji chiar cu prețul vieții. Până la 62 de ani, toți pensionarii militari, chiar și cei care nu stau foarte bine cu sănătatea, sunt în evidența Centrelor Militare și oricând pot fi chemați sub arme. Dar și după această vârstă, ei tot în slujba Armatei României se află. Și eu, care am 77 de ani, pot fi chemat oricând, dacă Statul Major General consideră că este nevoie de mine în caz de război, de crize, conflicte sau în oricare altă situație. Dosarul meu nu mai este la Centrul Militar al Sectorului 5, ci în arhiva de la Pitești. Dar eu sunt încă viu și Armata Română știe foarte bine acest lucru. Iar eu am toată grija să o slujesc, cu toată capacitatea mea de muncă, și acum. Și așa suntem toți cei care am ieșit la pensie. Toți muncim până la ultima picătură de viață pentru Armata României, pentru România.
Regulile civililor nu sunt valabile pentru cei care au îmbrăcat cămașa morții. Faptul că n-am murit până acum, spre a da satisfacție celor ce comentează ironic condiția miliarului român, care, în opinia lor, n-are nici un rost de vreme ce nu sunt războaie, este doar o chestiune de noroc. Înseamnă că războiul sau războaiele pentru care ne-am pregătit încă n-au ajuns în România. Toate armatele din lume și toți militarii sunt primii care vor să nu fie niciodată un război, cei care vor ca tancurile, avioanele și sistemele lor de arme, oricât ar fi de sofisticate, de performante și de costisitoare, să ruginească sau să-și epuizeze resursele în timp de pace și nu printr-un război. Militarii, profesioniști ai războiului, sunt primii care detestă războiul. La fel suntem și noi, militarii români. Dar de aici nu rezultă cu necesitate că războaiele lumii nu vor ajunge și la noi. Și nici că, în acele războaie, ne vor apăra americanii, Bruxelles-ul sau extratereștrii. Niciodată nu ne-a apărat nimeni. Tot militarul român va muri pe pământul României pentru ca România să mai existe. Acum, când în toată lumea se fabrică cele mai sofisticate arme care au existat vreodată pe Terra, când Europa este sfârtecată de tot felul de organizații, rețele și atacuri teroriste, când Siria a fost rasă de facto de pe suprafața pământului, când pe falia strategică Marea Neagră, Marea Baltică se adună forțe, când Pacificul, Marea Baltică, Marea Neagră, pământul Rusiei, cel al Chinei etc. suportă aplicații și exerciții de tot felul, parade militare, demonstrații de forță și concentrări de toate felurile, nu este de glumit cu problema militară, nici cu soldele militarilor (este oare posibil ca, în România anului 2017, un sergent profesionist să trăiască din 700 de lei pe lună și din valoarea fostului ordin 50?!).
Desigur, pensionarii militari români nu mor de foame. Dintr-o pensie militară obișnuită se poate trăi decent. Și acesta este un lucru foarte bun și foarte important, care arată că armatei îi pasă de slujitorii ei. Pensionarii militari, în calitatea lor de rezerviști ai Armatei României, de militari până la moarte, nu acceptă însă și nu suportă umilința, jocul politicianist cu pensiile lor, tot circul acesta care, de la guvernarea Boc încoace, nu se mai termină.
Gândiți-vă bine la toate acestea, domnilor politicieni români!

General de brigadă (r) dr. Gheorghe Văduva

marți, 1 august 2017

La mulți ani, dragi camarazi tanchiști!


Astăzi este sărbătoarea noastră, a celor ce am servit patria cu onoare, cinste, devotament și curaj, în arma tancuri, arma care reprezintă mândria și forța unei armate. La mulți ani celor care acum serviți patria, în această nobilă armă, continuând o tradiție care peste doi ani, va împlini un veac de existență pe pământul patriei noastre dragi, România! La mulți ani viitorilor tanchiști și tuturor celor care ne-ați prețuit, admirat și ați visat să fiți tanchiști!
Cu speranță și încredere într-un viitor mai bun pentru Armata Română, urez tanchiștilor, fie ei activi, în rezervă sau în retragere, veteranilor și tuturor simpatizanților, de Ziua Armei Tancuri, sănătate, succese, bunăstare, recunoașterea pe care o merită din plin și viață lungă.
La mulți ani!
Col.(r) Trofimov Ifim


miercuri, 12 iulie 2017

Comemorarea centenarului Bătăliei de la Mărăști - o rușine națională!

Acum fix 100 de ani începea bătălia de la Mărăști. În dimineața zilei de 11 iulie 1917, la ora 3.30, artileria românească începea pregătirea pentru atacul ce avea să urmeze. O armată renăscută din propria cenușă urma să treacă prin cele mai glorioase momente ale istoriei ei.

În vara anului 1917, la Mărăști, pentru prima oară după 11 luni de la intrarea României în război, soldații Armatei 2 conduse de generalul Averescu au văzut cum inamicul fuge speriat din fața lor. A fost, așa cum avea să consemneze Alexandru Averescu, „prima victorie adevărată din istoria Armatei Române moderne”. Urma defensiva în bătăliile de la Mărășești și Oituz. Atunci, românii au luptat ca leii!
Astăzi, la 100 de ani de la bătălia de la Mărăști, niciun înalt oficial al statului român nu s-a mișcat de pe plajă sau de la umbră pentru a se duce la Mărăști. Președintele Klaus Iohannis este dispărut! Nu a mai apărut în spațiul public după Summitul „Inițiativei celor Trei Mări” din Varșovia! Primul-ministru nu este în țară! Este plecat la Bruxelles. A considerat că este mai important să fie acolo! Dar poate și mai grav este faptul că nici ministrul Apărării Naționale nu a făcut un minim efort pentru a aprinde o lumânare la Mărăști pentru soldații ce s-au jertfit acolo acum 100 de ani.
Cât despre Armata Română, ea astăzi într-adevăr reprezintă surpriza neplăcută. Nimeni din conducerea Armatei Române nu a considerat necesar să meargă la Mărăști! În schimb, MApN a anunțat printr-un comunicat de presă că:
«Militarii forțelor terestre din Divizia 2 Infanterie ”Getica”, aflați în poligoanele de instrucție din Cincu, Smârdan și Babadag pentru exercițiul multinațional Saber Guardian 17, vor marca marți, 11 iulie, împlinirea a 100 de ani de la începerea bătăliei de la Mărăști. Astfel, marți dimineață, la ora 3.50, militarii Brigăzii 8 LAROM ”Alexandru Ioan Cuza” și ai Batalionului 285 Artilerie ”Vlaicu Vodă”, aflați la exercițiul multinațional Getica Saber 17 la Centrul Național de Instruire Întrunită „Getica” din Cincu, vor executa salve de artilerie, în amintirea faptelor de eroism ale înaintașilor care, acum un secol, la 11 iulie 1917, începeau, la această oră, ofensiva de la Mărăști».
Sună a glumă proastă acest comunicat! Nu și-a pus nimeni din Armată întrebarea de ce nu este prezentă întreaga conducere a Armatei la Mărăști? Probabil că nu și oricum nu era bine ca generalii să fie deranjați de pe plajele unde se bronzează.
Mausoleul de la Mărăști
O notă aparte pentru instituția Casei regale a României. Deși este instituție privată au fost singurii care s-au deplasat astăzi la Mărăști! Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu au parcurs cu Trenul Regal, de la Focșani la Onești, în ziua de 11 iulie 2017, un traseu al recunoștinței, cu ocazia centenarului marilor bătălii de la Mărășești, Mărăști și Oituz. «Călătoria Familiei Regale va avea loc în ziua în care a început prima bătălie, cea de la Mărăști. În acea zi, Altețele Lor Regale vor fi prezente la scurte ceremonii de primire în gările Focșani, Mărășești, Adjud și Onești și vor lua parte la ceremonii solemne la Mausoleele din Mărășești și Mărăști, precum și la Cimitirul Eroilor din Oituz», după cum informează un comunicat de presă emis de Biroul de Presă al Majestății Sale Regelui Mihai I. Sunt singurii care au onorat memoria militarilor români care s-au jertfit acum o sută de ani! pentru acest gest merita felicitări depline, cât despre toți ceilalți sunt o mare rușine națională în frunte cu conducerea Armatei Române! De asemenea câteva ONG-uri și oameni de bine (Ansamblul "Doina Covurluiului" din Galaţi, Cercul Militar Botoșani, Cercul Cultul Eroilor Viilor, Asociația Națională Cultul Eroilor "Regina Maria". Oficiul National pentru Cultul Eroilor, Romică Zaharia, Justin Ciprian, Ana Stavri, Asociatia Marasti 1917 - Maresalul Averescu, Traditia Militara, Fundaţia "Mareşal Averescu" de pe lângă Div. 2 "Getica" Buzău și Primăria Răcoasa)  au organizat, duminică un mic program comemorativ la Mausoleul de la Mărăști.  
Foto sus: Regele Ferdinand și Regina Maria, în fața soldaților, înainte de bătălia de la Mărăști
Articol preluat de pe HISTORIA

vineri, 30 iunie 2017

Fie-le ţărâna uşoară la umbra florii de colţ pe care au slujit-o!

NICOLAE USZKAI - Camarazilor mei, vânători de munte musceleni

Am stat un pic în cumpănă dacă să postez rândurile de mai jos au ba având în vedere că nu am promovat şi nu doresc a promova niciun demers de politică internă vreodată pe umilu-mi cont de Facebook, dar m-a „mâncat” tastatura şi am comentat cu rândurile de mai jos pe contul unui domn jurnalist pe care-l respect şi la a cărui părere ţin!...În consecinţă, nu doresc ca această postare să fie considerată un demers cu conotaţii politice şi rog eventualii comentatori să se abţină de la a include comentarii politice partizane-n discuţie!...Nu pot face un proces de intenţie proaspătului validat ministru al apărării naţionale referitor la cunoaşterea/necunoaşterea exactă a dotării armatei având în vedere că de-abia depusese jurământul şi s-a-ntâmplat tragedia din Valea Urdii ( nu Urdei, cum greşit dau unii ştirişti cu ştaif...) dar să declare în direct la o televiziune de ştiri că sunt în dotarea armatei "câteva sute de autocamioane depăşite moral" mi se pare o greşeală de ...gâgă...Primo: ar trebui, măcar din "cultura cetăţenească", să ştie că sunt muuuulte mii de autocamioane vechi in dotare şi 99, 9 % sunt de producţie românească, cu fabrici dispărute din "peisajul" industrial şi cu "manufacturieri" de piese de schimb selectaţi de pe atoateszăpânitorul SEAP, piese de schimb făcute parcă pe vreun vapor chjinezesc şi care ţin până la prima curbă!...Nu cred c-o fi văzut 'mnealui pe străzi "oarece" IVECO, DAF ori MERCEDES cu numere de inmatriculare militare!...Media "vârstei" vehiculelor grele de tipul DAC-ului implicat în nefericitul accident depăşeşte binişor trei decenii!..dacă mă contrazice cineva îl provoc la o partidă de băgat căpşoru’ sub o cabină rabatabilă de DAC militar!...Au apărut "părerologii" de serviciu pe majoritatea vectorilor media spunând că ITP-urile se fac formal şi se va vedea cine a fost vinovat bla bla...Oameni buni, dacă se fac "pe bune" ITP-urile, onorabila armată română nu mai scoate din cazărmi, din păcate, decât undeva între 15-20 de procente din vehiculele din parcurile auto (şi s-ar putea să fiu generos în aprecieri...) ..Şi nu că aşa ar vrea comandanţii de de mari unităţi sau unităţi să fie situaţia asta, normal!...Secundo. spunea dom' ministru c-ar fi depăşite moral vehiculele respective...Hmmm, doar moral?...Sunt fizic depăşite de mult timp şi numai militarii ştiu ce eforturi se fac şi câtă improvizaţie e nevoie pentru a rula pe străzi cât de cât în siguranţă...Situaţia actuală s-a perpetuat de decenii, factorul politic s-a mândrit cu organismul militar de-a lungul anilor apropo de intrarea-n NATO, participarea cu
succes la misiuni în teatre de operaţii, s-a-mpăunat mai cu zâmbete, mai „în sictir” cu participarea la varii ceremonii şi...hai, pa!..Mioriticul demers ”las-o, mă, că merge şi aşa!”.....Merge apărarea scumpei noastre patrii şi cu baioneta, în cămăşi albe şi-n izmene,ca la Mărăşeşti, că tot aniversăm anul acest un secol de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz...Şi-i mai auzi pe unii cârcotaşi de servicu că de ce 2 la sută din PIB "pentru înarmare"?...Că nu-i război, că nu ne trebuie armament...Unii „formatori de opinie” mai ales cei obişnuiţi a mânca sinonimul colocvial al mult lăudatului produs oriental dulce şi de culoare maronie cu polonicul ar trebui să ştie că descurajarea prin asigurarea unor capabilităţi de apărare decente şi suficiente poate reprezenta o parte din certitudinea că nu revenim prea iute la „davai ceas, davai palton”!... Cărui om normal la cap îi trebuie război?...Care înarmare?...Dar nu ar trebui să uităm niciodată dacă avem cap nu doar să ne plouă-n gât că „Si vis pacem, para bellum!” ..Vorba lui nenea Publius Flavius Vegetius Renatus în a sa lucrare” De Re Militari” şi care-nseamnă, în fapt, că o societate puternică este puțin probabil să fie atacată de către dușmani...Trebuie să treacă multe procente din PIB pe răbojul înzestrării astfel încât dotarea Armatei României să fie la un nivel decent, după ce decenii de bâlbe şi hăhăieli miserupiste au dus oastea cu oiştea-n gard!...Despre ce înarmare vorbim, când noi nu am reuşit să trecem, la atât timp de la intrarea-n NATO la un calibru NATO la armamentul indicidual?...Am să mă opresc aici cu of-urile acestea care nu-s neapărat ale mele, ca fost militar, ci ar trebui să fie ale ţării, acum când balalaica "mujicească". cântă a umflare de muşchi iar trrombonul nostru-i dă-nainte cu „vânare de vânt” ca pe timpul flower-power!...La fel cum ar trebui să fie educaţia, sănătatea, administraţia publică etc şi stima faţă de cetăţeanul onest, care vrea ca ţara lui să fie, cu adevărat, a lui...Aşa ar trebui să ne spună interesul naţional...Acel interes naţional care ar trebui definit de clasa politică şi societatea civilă, bătut în cuie şi urmat cu sfinţenie măcar vreo 5-6 cicluri electorale...Nota bene: vorbesc de interesul naţional adevărat şi nu de cel afişat de pseudo-generali politruci de paradă cu ochi daţi peste cap şi flexări de epoleţi falşi!....Nu ştiu ce mă face să cred că "iureşul" mediatic actual apropo de accident va ţine maximum până după înmormânrtarea celor trei băieţi..după care vom intra, din nou, în "normalul" mioritic al lui "căldură mare, monşer!"...Scuze dac-am fost prea lung în postare pentru cei cu răbdare puţină şi degrabă mânuitor de „like” fără „read”!...Fie-le camarazilor mei vânători de munte musceleni ţărâna uşoară la umbra florii de colţ pe care au slujit-o!.....Gânduri bune familiilor lor!...



marți, 20 iunie 2017

MIE ÎMI PASĂ!

Chiar dacă sunt rezervist, mie îmi pasă de viața militarilor români și urmăresc cu atenție ceea ce se întâmplă în Armata noastră. Îl admir pe Dan Albu, președintele Ligii Militarilor Profesioniști, pentru activitatea pe care o depune în interesul acestei categorii de militari și perseverența cu care o face.
El și alți câțiva entuziaști, uniţi si determinati, au arătat că pot „muta munții din loc”, reușind ceva ce nu s-a facut niciodată pentru militarii de la baza armatei: să fie luați în considerare și să fie respectați!
Dar acționându-se „pompieristic” - un principiu binecunoscut și des utilizat în armată, măsurile de redresare și acordare a unor drepturi binemeritate nu au vizat și alte categorii de personal, ajungându-se astfel la această anomalie, în care, soldații, fruntașii și caporalii au solda mai mare ca sergenții, plutonierii și adjutanții! Vă reamintesc domnilor, că suntem în luna iunie 2017, nu în viitor, și nici în trecut.
Redau mai jos poziția corectă și responsabilă a LMMM transmisă prin comunicatul referitor la cele sus menționate.
Conducerea M.Ap.N. trebuie să corecteze urgent această anomalie!

tROfi

Comunicatul Ligii Maiştrilor Militari de Marină referitor la efectul produs de aplicarea prioritară a creşterii salariului minim pe economie la militarii profesionişti

Creșterea salariului minim pe economie la suma de 1450/lună și aplicarea prioritară a acestei măsuri în cazul militarilor profesioniști, poate fi considerată ca o măsură socială foarte bună pentru acest segment de personal militar.

Efectul produs însă asupra următoarelor două categorii socio-profesionale aflate în structura piramidală a armatei, și anume: corpul maiștrilor militari și corpul subofițerilor, s-a dovedit a fi total nemulțumitor, stare de fapt explicit și corect motivată de către toți membrii asociați ai ligii aflați în asemenea situație. 


Luând act de nemulțumirile provocate prin aplicarea începând cu data de 1 iunie a.c. a cerințelor O.U.G.9/2017, Consiliul Director al Ligii Maiștrilor Militari de Marină comunică următoarele:

1. Consideră că un lucru, o faptă bună sau orice ar fi acea acțiune gândită și făcută să vină în sprijinul cuiva nu trebuie să provoace nemulțumiri altuia, mai ales atunci când atât beneficiarul cât și nemulțumitul își desfășoară activitatea într-o structură a Armatei Române. O.U.G. 9/2017 însă, ale cărei cerințe au fost transpuse în practică începând cu luna iunie, a făcut ca solda unui militar profesionist să o depășească serios pe cea a unui maistru militar sau subofițer, caz unic în armatele lumii moderne! Opinia noastră este că nu se ține cont de cunoscuta și bine stabilită prin legi și regulamente relație financiară existentă între militari, în ecuația acesteea operând gradul militar, studiile, funcția, vechimea.

2. Constatăm că factorii decidenți de la conducerea Armatei Române, deși merită aprecieri pentru efortul depus în a pune în practică un lucru ce se impunea, au făcut acest lucru fără a anticipa efectul negativ ce-l poate produce asupra motivației profesionale a altor segmente profesionale, care, pe bună dreptate, se consideră nedreptățite.


3. Este drept, ajungerea și raportarea veniturilor militarilor profesioniști la noua valoare a salariului minim pe economie se impunea, însă a lăsa așa cum sunt începând cu 1 iunie soldele segmentelor profesionale imediat următoare, urmând ca asupra acestora să acționeze abia de la 1 ianuarie 2018 efectul grilei de salarizare precizat de către Legea salarizării unice, credem că nu este soluția cea mai potrivită.

4. Considerăm ca total nefondate, ba unele chiar răuvoitoare, comentariile și afirmațiile lansate la adresa L.M.M.M. în special în spațiul virtual, autorii, afectați probabil de această lipsă de socotință în aplicarea prematură a O.U.G 9/2017, aducând acuzații lipsite de orice fundament real acestei asociații socio-profesionale.

În speranța că se va găsi cât mai repede acea cale a înțelegerii, reușindu-se astfel să se elimine această atât de nedorită stare de fapt, Consiliul Director al L.M.M.M. îndeamnă la calm, liniște și matură chibzuință pe toți membrii asociați afectați de nedreapta modalitate de plată a drepturilor financiare cuvenite și stabilite de ierarhia militară.

CONSILIUL DIRECTOR AL L.M.M.M.
PREȘEDINTE:
M.m.p.(rz.) EMIL OLTEANU

Comunicatul este disponibil la adresa: http://www.ziuaconstanta.ro/stiri/actualitate/comunicatul-ligii-maistrilor-militari-de-marina-referitor-la-efectul-produs-de-aplicarea-prioritara-a-cresterii-salariului-minim-pe-economie-la-militarii-profesionisti-633210.html

joi, 1 iunie 2017

IARTĂ-NE, MAREȘALE, CĂ NU ȘTIM CE FACEM!

La 1 iunie 1946, ora 18.03, la Jilava / București, ROMÂNIA era executat Mareșalul ION ANTONESCU, șeful Statului Român, după o judecată a unui tribunal autointitulat „al poporului”...


 IARTĂ-NE, MAREȘALE, CĂ NU ȘTIM CE FACEM! 


Bunul DUMNEZEU și cerul către care ți-ai îndreptat ultima privire, să se îndure de noi și să ne miluiască!
Am onoarea SĂ VĂ SALUT!
(tROfi)

"DACĂ MOR ESTE PENTRU BUCOVINA ŞI BASARABIA. DE AR FI SĂ REÎNCEP AŞ FACE LA FEL!"... Au fost ultimele cuvinte ale soldatului României, Ion Antonescu, transmise mamei sale la despărţire, în după amiaza zilei de 1 iunie 1946, la Jilava. 
”Prefer să mor în mocirlă într-o Românie Mare decât să mor în paradisul unei Românii mici.” (Ion Antonescu)
”Aşa cum dumneavoastră luptaţi pentru Anglia, tot aşa lupt şi eu pentru Patria mea, dar de suferinţele, lupta şi ameninţările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteţi da seama. Noi am fost atacaţi, deşi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru şi a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.” (Ion Antonescu în scrisoarea către generalul Maitland Wilson).

marți, 30 mai 2017

Ziua Rezervistului Militar

La 31 mai se aniversează "Ziua Rezervistului Militar", care a fost instituită prin Hotărârea Guvernului României nr.467/12.05.2010, ca o expresie a respectului de care trebuie să se bucure cei care au muncit într-o instituţie prestigioasă, aşa cum este Armata României şi ca o apreciere a autorităţilor societăţii române faţă de rezerviştii care şi-au servit cu devotament şi onoare ţara.
        Din păcate, această expresie a respectului şi aprecierii aceloraşi autorităţi ale societăţii române faţă de aceşti rezervişti, a fost terfelită peste numai câteva luni, prin adoptarea Legii nr.119/2010, lege care a produs haos în viaţa rezerviştilor, care sunt evident, pensionari militari. Iar haosul acesta s-a concretizat prin trecerea în nefiinţă, în decurs de numai șapte ani, a câtorva mii, poate chiar zeci de mii de pensionari militari!
       Statutul de rezervist militar ar trebui să fie onorant, dar din păcate, datorită unor politicieni care habar nu au ce a însemnat şi ce înseamnă viaţa militară, astăzi cadrele militare în rezervă sunt privite de foarte mulţi oameni cu suspiciune sau chiar cu dispreţ! Iar ca imaginea să fie și mai dezolantă, disprețul și lipsa de respect a autorităților față de Armată, care reprezintă garantul independenței, suveranității și integrității teritoriale a României, se răsfânge nu numai asupra rezerviștilor, ci și asupra militarilor activi. Din ianuarie 2011, Armata României a început să semene cu o navă în derivă, plutind spre nicăieri, pe ape învolburate și înșelătoare. Având la cârmă un căpitan de cursă lungă, care era și comandant suprem, această navă n-a mai ajuns niciodată la un țărm sigur și ferm. Lipsa de reacție a comandanților și șefilor militari, dorința unor rezerviști de a fi „iarăși ce au fost și mai mult decât atât”, lăcomia, aroganța, îngâmfarea și amestecul politicului în problemele militare a făcut să avem o armată de doctori fără pacienți, mareșali în intendență, generali-comandanți de restaurante și pensiuni, amirali pe bacuri-dormitor, comandori de flotile și escadrile de baloane de săpun… Imediat după accederea în NATO, s-a trecut la o reorganizare structurală a armatei și ierarhizarea funcțiilor, lucru care a afectat pe foarte mulți dintre noi, actualii rezerviști. Acest lucru ar fi fost benefic, până la urmă, dacă ar fi dus la bun sfârșit. Insă, datorită unora ahtiați după putere și poziție, indivizi neatinși de ceea ce numim inteligență și străini de caracter, dar mari maeștri în combinații și robi ai propriilor orgolii, s-a ajuns ca piramida organizațională și ierarhică din armată să semene cu o sticlă de lampă răsturnată. Este de neimaginat și de neînțeles, de domeniul fantasticului, cum de au fost făcute sute și sute de avansări în plină perioadă de pace. Cum de au ajuns generali și colonei oameni care n-au făcut armata, n-au avut nicio legătură cu ea, care n-au ținut în mână o armă, care n-au depus jurământul militar? Este strigător la cer! De aceea, gradul de general a ajuns la nivelul unuia de maistru într-o întreprindere, iar cel de colonel, comparabil cu un șef de tarabă. Poate că am exagerat puțin, dar mulți îmi veți da dreptate.
Cred că în cele sus menționate, se regăsește cauza dezbinării noastre și o explicație pentru înființarea a zeci și zeci de asociații, organizații, ligi, cluburi și sindicate ale rezerviștilor.
Suntem așadar, la cea de-a 8-a aniversare a Zilei Rezervistului Militar, iar deviza noastră trebuie să fie și să rămână
       „PATRIE, ONOARE,,DEMNITATE’’
        În spiritul acestei devize, dar şi al jurământului militar care a fost şi rămâne crezul nostru, trebuie să contribuim, alături de ceilalți oameni responsabili din societatea românească, la redresarea situaţiei din ţară, la o igienizare morală a societăţii, la ridicarea prestigiului armatei precum şi la apărarea drepturilor şi libertăţilor tuturor cetăţenilor patriei noastre, Ronia!
Dragi camarazi, să vă dea Dumnezeu sănătate!
LA MULȚI ANI, RONIA!

Col. (r) Trofimov Ifim
tROfi